Articolul meu de suflet

Din cand in cand, mai apare cate un joc prin blogosfera care te scoate din rutina. Fie ca trebuie sa scrii despre altceva, fie ca iti dau mai mult de gandit, te distreaza .. sunt jocuri sau provocari binevenite.

De datat aceasta s-a brodit taman bine. Tocmai ce ma apucase melancolia, gandindu-ma la curgerea timpului, ca m-a si provocat Antoaneta la leapsa initiata pe eBloguri de catre Dana (pe care am descoperit-o acum, intr-un articol trist, dar pe care o voi mai citi si sper sa o descopar si vesela πŸ™‚ ca tare frumos scrie), propunandu-mi sa vorbesc despre articolul meu de suflet.

Si pentru ca tot sunt in etapa nostalgica, nu puteam alege decat articolul dedicat expozitiei de jucarii vintage de la Muzeul Dimitrie Leonida. Revin periodic la acest articol pentru ca m-am simtit tare bine la acea expozitie. A fost momentul in care m-am teleportat in timp, mi-am adus aminte de copilaria la bunicii mei, de primul baiat de care mi-a placut si care m-a placut, de joaca de mama in gradina bunicilor, de turca, pitulusu, ratele si vanatorii, chems, rentz si toate celelalte jocuri care imi ocupau viata atunci.

Mi-am adus aminte cat de tare imi doream sa ma fac mare. Ai mei mi se pareau cool .. aveau serviciu, aveau copil caruia ii spuneau ce are voie si ce nu, aveau bani si decideau ce faceau cu ei. Dadeau chefuri cu prietenii, jucau carti si dansau in timp ce noi, astia mici, trebuia sa ne culcam. Mi se parea ca e complicat sa fii copil, dar mishto sa fii mare. Si ce as mai vrea acum sa fiu iar copil. Sa nu am alta grija decat sa nu pierd semnele partenerului la chems, sa nu intarzii la intalnirea cu baiatul venit din Bals ca sa ma vada, sa toc cum trebuie frunzele de nuc care constituiau tocanita noastra cea de toata zilele, sa nu cumva sa dorm prea mult si sa ratez joaca de pe strazile Mofleni-ului, cartierul craiovean al copilariei mele. Nu ca acum nu m-as simti implinita si fericita, dar zile ca in copilarie nu mai regasim. Toate aceste trairi le-am resimtit la expozitie.

Constat acum la David inceputul aceleiasi dorinte de a creste mare, desi suntem destul de permisivi si nu ii spunem nu decat daca este musai.

Cred ca este o dorinta naturala, pe de o parte, dar si indusa pe de alta parte. Multe explicatii contin si replica “cand o sa fii mai mare” :). La el se manifesta in diferite moduri. Ne spune ca atunci cand va fi mare va merge la scoala, va pricepe lucruri, va putea sa imi faca mancare si va avea voie sa foloseasca cutite. Ii spune lui taica-su ca atunci cand va fi mare, va avea o sotie si o fetita, ca el nu va avea doar baieti :)). In general, se refera la lucruri pe care va avea voie sau suficienta putere sa le faca atunci cand va fi mare, cel mai de pret fiind faptul ca el si Bianca (prietena lui de joaca) vor sta in fata, el va conduce, iar eu si tati vom sta in spate.

Iar eu stau si ma gandesc doar la faptul ca nu imi voi da seama cum se vor scurge urmatorii 25 de ani, el va fi mare si poate vom vorbi ca de la adult la adult despre cat de minunata este copilaria. Poate vom rasfoi acest blog si ne vom aminti de o copilarie pe care mi-o doresc vesela si luminoasa pentru el.

Acesta a fost articolul meu de suflet. Voi invita 3 bloggerite carora cred ca le va placea subiectul. Voi pune link direct la articolele mele de suflet de pe blogurile lor .. sunt curioasa sa vad daca sunt si articolele lor de suflet :). Asadar:

– Cris, de la Calatoriidepoveste.ro – articolul meu de suflet este cel despre elefantii pictori din Thailanda. Mi-a trezit o dorinta nebuna de a vizita Thailanda si de a trai toate experientele de care a avut ea parte acolo. Are fata aceasta un stil de a scris care imi induce dorinte interzise :);

– Anca, de la Eucolorez.ro – nu bloggereste demult, dar o face cu un talent nebun. Este o tipa vesela, colorata, suie, roscata si super directa in comunicare. Are in grija 3 bucati de copii, cu numele de cod Olaf, Buttercup si Goofy si scrie savuros despre viata. Iar aticolul meu de suflet este cel despre Olaf, Buttercup si Goofy pentru ca este extrem de autentic, pentru ca este chiar ea acolo si pentru ca ma face sa rad copios chiar daca plang atunci cand astfel de faze mi se intampla mie;

– G.Cojo – nu-i mare fan lepse, dar sper ca asta o sa ii placa. Aici a fost mai greu sa aleg si sa gasesc articolul meu de suflet. Nu de alta, dar citesc blogul de niste ani buni, alegerea e mai grea. Dupa indelungi cautari, am regasit un articol vechi, de prin 2010, care insa mi-a ramas in cap. Nu sunt de acord chiar 100%, dar da de gandit asupra dinamicii cuplului.

 

Advertisements

5 thoughts on “Articolul meu de suflet

  1. ma bucur ca ai raspuns asa repede la leapsa πŸ˜€
    si mai mult ma bucur ca am ocazia sa descopar alti bloggeri despre care nu stiam, dar niciodata nu e prea tarziu πŸ˜‰

  2. Multumesc eu pentru leapsa :)! Sper sa iti placa cele doua bloguri noi; in spatele lor stau doua persoane frumoase πŸ™‚

  3. Pingback: Prima mea supa de galusti - un dezastru | La o cafea....cu Dana

  4. Ella, iti multumesc pentru aprecieri si ma bucur tare mult ca ti-a placut subiectul lepsei. Articolul tau imi duce gandurile cu ceva ani in urma, cand imi puneam aceleasi intrebari ca si tine. Stii cat de repede au trecut? Acum fie-mea e adolescenta si, uitandu-ma cum iese pe poarta sa plece in parc, imi dau seama cat de repede trecem prin viata…

    • Am senzatia ca mereu ne miram de curgerea timpului, mai ales dupa ce devenim adulti. Unde s-a dus copilaria, cand am terminat facultatea, uite ca avem si copilul, mama ce a crescut copilul, iata ca au venit si nepotii! Si incerc tare, tare, sa ma opresc din mirat si sa ma bucur pur si simplu. Uneori imi iese, alteori mai putin πŸ™‚

Spune-ne parerea ta!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s